Multe vorbe sunt despre bani și toate rele, iar una spune că “Banii nu aduc fericirea “ , eu aș zice că nu e chiar așa, cel puțin în cazul meu. După ce am terminat liceul, părinții au vrut să mă vadă om cu carte și m-au trimis să învăț la Bacau, (era mai aproape de satul în care m-am născut și, în plus, cheltuielile erau mai mici )
La facultate m-am împrietenit cu Anca, o colegă de grupă și în scurt timp eram ca două surori, de nedespărțit. De multe ori sâmbăta, mergea cu mine la țară, ea locuia intru în sat din județul Brașov și nu pleca acasă prea des pentru că era mai departe, așa că o luăm la mine. Părinții mei o întregise destul de mult și chiar îmi zicea uneori că e dificil în ziua de azi să găsești o astfel de prietenă. Într-o sâmbătă, însă, Anca mi-a propus să mergem la ea, eu, desigur, am fost de acord, în plus eram curioasă să-i cunosc familia. Am ajuns spre seară. Microbuzul cu care ne-am pornit mergeam numai până la Brașov, așa că Anca îi sunase pe fratele ei să vină să ne întâmpine. După ce am așteptat vreo 15 minute pentru că fratele ei întârzia am ajuns în sfârșit acasă. Pe fratele Ancăi nu l-am mai văzut în acea seară, avea niște treburi, în schimb am reușit să-l văd a doua zi la micul dejun.
Era un băiat destul de drăguț, mai mare decât mine cu 5 ani și îl chema Andrei .
- Ca să nu lungesc povestea, vă spun numai atât, după șase luni eu și Andrei făcusem nunta, eram însărcinată în luna a treia .
După nunta au început certurile … locuiam la părinții lui la țară, deoarece el nu își găsise de muncă, iar eu îmi luasem un an pauză de la facultate.
- Certurile începeau de la mama lui … iar eu întotdeauna eram vinovata, ba că stăteam toată ziua acasă și nu reușeam să fac curățenie în vreun loc anume sau nu spălam nu știu ce vas, într-un cuvânt “eram o nespălată “ după cum se exprima dese ori soacra-mea.
După cum poate ați bănuit deja, după un an an de căsnicie ne-am despărțit și eu îmi reluasem studiile la facultate. Cu Anca continuam să fim prietene, dar nu mai eram surori, iar pe Maria, fiica mea, o creștea mama mai corect avea grijă de ea toată ziua cat eu eram la cursuri , căci seara veneam acasă.
Cheltuiam pe drum și pe cei mai trebuia Mariei destul de mult, așa că intrasem și în datorii. Am terminat studiile la Bacău, dar de lucru nu mi-am găsit, din acest motiv am hotărât să plec la București. O verișoară vorbise cu patroana magazinului la care muncea să mă angajeze și pe mine ca vânzătoare. Am muncit doi ani într-un magazin alimentar, dintr-un cartier din București.
Într-o seară, cam pe la două, (căci lucrăm non-stop) a intrat un bărbat destul de prezentabil și bine îmbrăcat și a cerut ceva, nu îmi mai amintesc ce, important este că mă miroase foarte mult faptul că intrase în acea alimentară, deoarece nu părea deloc genul lui. Mirarea mi-a fost și mai mare când a intrat să cumpere ceva și a doua zi, și a treia zi, și tot așa vreo săptămână, până când m-a întrebat cum mă numesc și m-a invitat la masă. Am acceptat, oricum, ce aveam de pierdut? La acea întâlnire i-am spus toată povestea mea… deoarece nu știu cum să vă explic dar se crease între noi o relație specială de parcă îl cunoșteam de multă vreme . Mi-a zis că cheamă Ionuț și este patronul unei rețele de spălătorii auto, iar în magazin intrase deoarece locuiește într-un bloc din apropiere si i se terminase apa, iar pentru ca era obosit si nu a mers mai departe “a dat peste mine “ .
Dacă e să fiu sinceră mi-a plăcut că era simpatic și mai avea și bani pe de-asupra. Și eram foarte curioasa dacă mă va mai invita la o a doua întâlnire după ce aflase că am un copil. A fost și o a doua întâlnire așa încât am început să locuim împreună… și am locuit împreună un an până când am hotărât să ne oficializăm relația. Acum nu mai lucrez vânzătoare, stau acasă și cresc cel de-al doilea copil și sunt extrem de fericită. Recunosc, de la început am acceptat o relație cu Ionuț din interes, dar acum îl iubesc pentru că el îmi oferă tot ce eu nici nu îndrăzneam să visez
- Am uitat sa menționez, ca Ionuț este mai mare decât mine cu aproape 12 ani, dar oare vârsta poate sta în calea fericirii ?